vineri, 8 aprilie 2011

Tu ce fel de oglinda esti?


Peste tot in jurul meu, vad persoane confuze si frustrate. Confuze de propria lor putere si lumina, si frustrate de ceea ce stiu deja dar nu pot recunoaste in acelasi mod in care nu putem vedea clar printr-un geam murdar. Am mereu viziuni despre ceea ce ei au nevoie. Unii numesc asta control, dar e pur si simplu intuitie, sau premonitie intr-o oarecare masura. Despre ce vorbesc? Pai sa va explic. Atunci cand omul discuta cu mine si ajung sa cunosc si sa simt ceea ce el isi doreste, in mintea mea apar imagini in mod necontrolat a ceea ce el vrea sa devina. O vreme m-am intrebat ce inseamna asta practic, si de unde vine. Dar acum am inteles ca nu are sens sa pun la indoiala ce pot sa fac. Pentru simplul fapt ca este de ajutor celorlalti. Cei ce asculta sugestiile pe care eu le dau, merg in directia in care ii vizualizasem, si chiar devin acea vizualizare. Problema este insa ca odata cu aceasta confuzie si frustrare in masa vine si incapatanarea de a nu asculta nimic, pur si simplu din teama de necunoscut.

Sunt sigura ca va intrebati "Dar un exemplu concret nu ai?". Bineinteles ca da. Acum 3 luni, ma aflam in orasul meu natal discutand, si ascultand de pe canapeaua din sufrageria parintilor meu, povestea vietii unei prietene bune. In acele momente, in care ea isi dadea silinta sa imi explice cat mai bine situatia ei, eu putin cate putin asemeni unor piese de puzzle puneam cap la cap imaginea a ceea ce ea urma sa fie, si putea sa fie, daca alegea drumul acesta. Si dupa lungi povesti si multe pahare cu apa, am facut ceea ce fac de obicei. Prezint viziunea mea sub forma de sfat, prietenei mele. Lucru care pentru ea nu parea usor de facut, ba chiar imposibil la acel moment. Am mai discutat apoi ceva vreme despre viata si trairi, iar concluzia ce se formase era ca ea acceptase sfatul meu ca pe o posibilitate, insa nu in totalitate, avand indoieli foarte mari. Am mai avut discutii si intalniri, si treptat treptat i-am mai expus alte detalii din vizualizarile mele, ca sfaturi in completare la cel initial. Iar acum in prezent, ea traieste asa cum am vizualizat-o eu prima oara. Ea stia deja inauntrul ei unde trebuia sa ajunga, dar nu vizualizase asta, lucru care o facea nesigura si i se parea imposibil. Ce anume am facut eu? Mai nimic! (da stiu acum radeti, dar chiar asa si este!). Tot ceea ce am facut eu este sa ii deschid usa spre drumul respectiv, daruindu-i vizualizarea, care in fond tot a ei era. Cum adica era a ei? Este foarte simplu. Un om atunci cand isi povesteste problemele de fapt el isi expune dorintele prin felul in care se deschide si vorbeste despre ceea ce il deranjeaza. Si in acel moment daca esti destul de atent si deschis tu primesti indirect ceea ce el vrea de fapt chiar din momentul in care acesta doar vorbeste despre acele lucruri, si nu isi exprima ceea ce ar vrea de fapt. Omul de cele mai multe ori, nu stie ce vrea atunci cand e intrebat. Asculta ce spune despre toate celelalte lucruri si printre randuri se intelege perfect ceea ce el isi doreste.

Cei din jurul nostru de fapt sunt oglinzi ale noastre. Unele perfect netede altele mai distorsionate, asta depinde de cat de puternica din punct de vedere energetic este acea persoana. Iar aceasta se vede in modul ei de viata, daca are integritate si echilibru, si nu oscileaza intre extreme. Si de asemenea conteaza si cat de apropiat este de tine in viata de zi cu zi, acea persoana, dar si cat de mult contati pentru acea persoana. Oricum ar fi, fiecare dintre noi, in mod individual, stim ce este mai bine pentru noi, dar depinde de noi sa decodificam toate mesajele ce ne sunt transmise de sufletul nostru prin altii.

Se stie ca sufletul este energie, lumina, si iubire, puritatea absoluta prin urmare. Imaginati-va ca fiecare dintre voi reprezinta o mica parte din soare, o mica stea, si cei din jur sunt oglinzi. Lumina pe care voi o emanati, se reflecta in aceste oglinzi, in unele mai perfect, in altele mai putin perfect, iar aceasta lumina se intoarce inapoi la voi. Depinde de voi daca vreti sa fiti o alta oglinda perfecta pentru ceilalti, sau daca vreti sa fiti aproape ca o piatra, ce nu reflecta lumina deloc. Acest lucru nu ii va afecta numai pe ceilalti, ci si pe voi insiva. Deoarece daca alegeti sa fiti o oglinda perfecta, inseamna ca ati reusit sa decodificati mesajul transmis de sufletul vostru, si timpul si energia voastra este folosita in scop util.

Multi spun: "Nu avem nevoie de lucruri din afara sa ne regasim si sa evoluam personal, totul se afla in noi". Este foarte adevarat. Insa ca toate invataturile exista si o pacaleala in aceasta. De ce? O invatatura este vizibila si inteligibila pentru cine are ochi sa o citeasca. Iar in aceasta invatatura este si un joc in sine. Totul se afla in noi asa este, dar pentru ca noi sa intelegem ce se afla in noi, avem nevoie de o oglinda ca sa putem privii in noi, si ce rol mai bun poate indeplinii o oglinga decat celelalte fiinte din jurul nostru? Aici este smecheria! Altfel, ganditi-va... de ce ar mai exista maestrii si ucenici, invatatori si elevi, si insasi drumul cunoasterii? Trebuie sa fim propriul nostru invatator si elev in acelasi timp, si pentru asta avem nevoie de ceilalti.

4 comentarii:

  1. Mi-a placut metafora cu oglinzile si felul in care ai spus-o!

    RăspundețiȘtergere
  2. Suflet de Cristal, cum arata oglinzile tale la patru ani dupa ce ai scris articolul? Ai plantat samanta asta acum ceva timp intr-un spatiu cu potential. A crescut cu siguranta, an de an, zi de zi isi lasa propiile seminte. Si daca azi par doar simple graunte,culese din padure sau de la marginea padurii, iti poti imagina ca ieri nu exista decat INTENTIA de a sadi grauntele, iti poti aminti cum s-a nascut ea. Multi nici nu mai vad samanta coplesiti de maretia padurii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In decurs de patru ani, oglinzile s-au schimbat enorm si asta doar ptr ca prin concentrare am putut sa vad din ce in ce mai clar fiecare graunte din fiecare intentie. 4 ani inseamna un timp destul de lung, si cu multe transformari, pentru cineva care practica meditatia inca de pe atunci. :)

      Ștergere