vineri, 9 decembrie 2011

Daca as fi barbat...., dar totusi sunt femeie...:)


In primul rand vreau sa precizez ca daca unele persoane au ajuns aici sa-si hraneasca sentimentul feminist sau misogin, nu prea vor gasi nimic interesant in acest articol. Scriu aici de cu totul altceva, si cine are ochi sa citeasca printre randuri va intelege.


Asadar.. Daca as fi barbat nu as putea fi unul casnic sau linistit mai mult de 3-4 luni maxim, si as fi un  aventurier neinfricat, vesnic fara punct fix si limite, incercand sa cunosc fiecare bucatica de pamant si apa, fiecare cultura si idee. Avand in vedere toate acestea as cauta o femeie care e pe linia mea de activitate si caruia nu ii este teama sa se murdareasca un pic din cand in cand, care stie ca viata e un joc si ca trebuie traita la maxim, dar fara sa aduci prejudicii altora prin distractia si dezvoltarea ta personala si in acelasi timp sa gaseasca timp sa mai se si opreasca din alergat si sa inteleaga in cateva luni aventura ce abia am trait-o in doi. 
Dar totusi sunt femeie si cu toate acestea tot nu pot fi casnica mai mult de cateva luni, sunt o rebela si imi place aventura si spontaneitatea, vesnic fara punct fix sau limite, incercand sa cunosc fiecare bucatica de pamant si ape, fiecare cultura si idee. Nu imi este teama sa ma murdaresc un pic, sa invat sa ma catar pe stanci sau sa umblu pe carari nebatatorite. Si avand in vedere toate acestea, e totul frumos si confortabil cand intalnesti un barbat linistit si mai casnic, dar stiu ca el nu poate tine pasul cu aventuriera din mine si la un anumit punct vor fi neplaceri, asa ca ma uit dupa un aventurier. Si il intalnesc, e frumos si incitant cand am cu cine sa alerg si sa descopar, dar cand revin la momentul in care trebuie sa ma asez si sa fiu iar linistita cateva luni, recapituland aventura abia traita si asimiland tot ce am invatat odata cu ea, stiu ca el va vrea sa continue "dansul" si iar vor fi neplaceri. Si astfel ajung sa inteleg de ce ambele sexe au atatea neplaceri in a se intelege, mai ales cand nu spun de la bun inceput ce cauta de la acea prima intalnire. Intradevar unele intalniri sunt menite sa fie doar intrevederi pentru a invata niste lectii, insa altele, care se simt pana in maduva oaselor ca sunt ceva mai profund si au un sens definit, se pot pierde. Si astfel repeti o viata, asa cum repeti o clasa, doar ca sa incerci din nou sa te revezi cu acel suflet si sa intelegi misiunea impreuna.


Daca as fi barbat as creea iubitei mele oportunitatea sa aibe grija de feminitatea ei fara sa fie deranjata de nimeni, chiar si de mine, si i-as oferii suport in a-si procura cele ce sunt necesare. Nu as interupe o seara de
pregatire pentru o noapte de dragoste, sau pentru o iesire doar ca sa vad cat mai are sau sa trag cu ochiul sa vad cum face ceea ce face. Este incitant poate sa vezi o data, dar obisnuinta strica totul si asa cum esti captivat de o masina noua, pentru ca nu ii stii toate planurile tehnice de realizare si vezi doar produsul gata terminat., asa trebuie sa fi captivat de iubita ta de fiecare data. In timpul in care ea si-ar alinta fiinta, eu as gasi ceva folositor sa fac pentru mine, sunt atatea lucruri.... Dar totusi sunt femeie, si nu ii voi mai permite iubitului meu sa ma observe in momentele in care eu am grija de mine, pentru ca este intimitatea mea, si daca eu nu am rabdare si bucurie sa am grija de mine si sa ma alint, de ce ar face-o el? Femeile in general folosesc mai multe produse cosmetice, decat are nevoie corpul lor de fapt. Care de altfel sunt toxice, sunt folosite mult prea des,
iar acestea imbatranesc si agreseaza pielea. Si laptele ce il bei il poti folosi pe post de hidratant, mierea nici nu mai spun, este un balsam de buze extraordinar in a-ti regenera si revigora pielea. Acestea sunt doar doua exemple din multiplele variante. De ceva vreme nu mai cheltui banii pe produse ce nu sunt necesare, mi-am invatat lectia. Plus ca naturaletea stie sa imbie si sa atraga de 1000 de ori mai bine decat orice crema sau parfum scump. Astfel ii ofer iubitului meu de fiecare data produsul finit, si nu procesul in sine. De fiecare data sunt alta si sunt noua, si in mare parte asta aduce confuzie un pic ptr cei obisnuiti altfel. Sunt sigura ca faptul ca observam procesul acesta la o femeie sau un barbat de prea multe ori nu ne mai ofera nimic,  imaginea finala, pentru ca deja am vazut modalitatea de constructie, iar incantarea dispare. Dati-va sansa sa va uimiti reciproc, toata lumea poate face asta. Nu e nici costisitor si nici deranjant sa o faceti. Si sunt sigura ca veti avea experiente amuzante, interesante, si orice va urma dupa acea incantare va fi mult mai plin de insemnatate si ai frumos decat daca a-ti proceda ca intotdeauna. Asta este o invatatura veche, de mii de ani, femeia si barbatul si-au acordat timpul intim necesar, aceasta fiind o forma de respect de sine si implicit respect pentru celalalt.


Daca as fi barbat mi-as lasa sensibilitatea sa "vorbeasca" si nu m-as retine doar pentru clisee de genul: barbatii adevarati nu plang". As fi un exemplu de integritate si sentimentul de turma nu m-ar mai atinge. Nu mi-ar fi jena sa fiu eu insumi si nici sa fac acte de compasiune. Nu as da atentie oricarei persoane care ar venii sa spuna: "te-ai inmuiat barbate, unde iti e taria?! haha". Taria ar fi folositoare in alte privinte, si nu ar avea loc cand as simtii ca trebuie sa arat compasiune si iubire. Dar totusi sunt femeie, si nu ma incadrez in normele standard ce vorbesc despre o femeie. Am sensibilitatea specifica, insa am invatat ca taria si curajul le pot manifesta si eu. Integritatea era o caracteristica oricum unisex si deja existenta, iar vorbele ce nu spun nimic am invatat ca-mi risipesc din viata si sunt inutile de rostit. Am invatat ca prea mult plans nu are nici un rezultat, si cateodata, cu toata compasiunea ar fi mai indicat sa mai spui si un "nu".


Daca as fi barbat as stii ca agresiunea fata de femeie si copii nu este realizata doar fizic, cat si verbal, si as face lucrurile sa fie cat mai frumoase posibil pe langa aceste fiinte minunate si gingase. As realiza ca frumosul din lume se reflecta in mine prin prezenta lor in viata mea, si nu mi-as murdarii propria fiinta abuzand de darul pe care ei mi-l ofera fiind parte a vietii mele. Nimeni nu este al nimanui. Trebuie sa fim recunoscatori ca avem alaturi de noi fiinte sincere si frumoase atat sufleteste cat si trupeste, deoarece nu sunt in posesia noastra si nu ne apartin. Perfectiunea se naste din imperfectiune si cand incepem sa vedem frumosul oriunde, inseamna ca am inteles ce inseamna PERFECTIUNEA. Dar totusi sunt femeie si promovez non-violenta intr-o lume insetata de "sange" si nu doar la nivel anatomic. Sunt constienta ca barbatul de langa mine nu imi apartine si sunt recunoscatoare pentru darul ce mi-l ofera, acest dar ce se numeste .. prezenta in viata mea. Nu il posed pe el sau pe viitorii copii si astfel permit sa se reflecte frumusetea din mine in ei si din ei in mine. Nu murdaresc dansul nostru impreuna prin lanturile ce le-as agata de gatul lor. 


Daca as fi barbat as vorbi tot despre iubire, dreptate si firea lucrurilor la nivel unisex, nu as discrimina nici o fiinta umana si nu as uri nimic. Dar totusi sunt femeie si vorbesc in continuare despre iubire si despre dreptate
si firea lucrurilor la nivel unisex. Nu discriminez si nu urasc. Creatorul insusi nu este un TATA sau o MAMA, este intregul lor. Este unisex. Mi-as dorii sa fiu barbat o zi si femeie o zi, si sa fac cu randul pana la sfarsitul misiunii mele, astfel as impaca fiecare grup in parte si niciunuia nu i s-ar mai parea ca fac discriminari sau ca aleg o tabara. Dar asta este regula in jocul asta. Pot avea un singur "costum". Iar regula aceasta exista cu un scop: asta este bariera principala de care trebuie sa treci atunci cand inveti sa iubesti neconditionat....


Acum voi alegeti, ce vedeti, fiinta sau costumul?

vineri, 8 aprilie 2011

Tu ce fel de oglinda esti?


Peste tot in jurul meu, vad persoane confuze si frustrate. Confuze de propria lor putere si lumina, si frustrate de ceea ce stiu deja dar nu pot recunoaste in acelasi mod in care nu putem vedea clar printr-un geam murdar. Am mereu viziuni despre ceea ce ei au nevoie. Unii numesc asta control, dar e pur si simplu intuitie, sau premonitie intr-o oarecare masura. Despre ce vorbesc? Pai sa va explic. Atunci cand omul discuta cu mine si ajung sa cunosc si sa simt ceea ce el isi doreste, in mintea mea apar imagini in mod necontrolat a ceea ce el vrea sa devina. O vreme m-am intrebat ce inseamna asta practic, si de unde vine. Dar acum am inteles ca nu are sens sa pun la indoiala ce pot sa fac. Pentru simplul fapt ca este de ajutor celorlalti. Cei ce asculta sugestiile pe care eu le dau, merg in directia in care ii vizualizasem, si chiar devin acea vizualizare. Problema este insa ca odata cu aceasta confuzie si frustrare in masa vine si incapatanarea de a nu asculta nimic, pur si simplu din teama de necunoscut.

Sunt sigura ca va intrebati "Dar un exemplu concret nu ai?". Bineinteles ca da. Acum 3 luni, ma aflam in orasul meu natal discutand, si ascultand de pe canapeaua din sufrageria parintilor meu, povestea vietii unei prietene bune. In acele momente, in care ea isi dadea silinta sa imi explice cat mai bine situatia ei, eu putin cate putin asemeni unor piese de puzzle puneam cap la cap imaginea a ceea ce ea urma sa fie, si putea sa fie, daca alegea drumul acesta. Si dupa lungi povesti si multe pahare cu apa, am facut ceea ce fac de obicei. Prezint viziunea mea sub forma de sfat, prietenei mele. Lucru care pentru ea nu parea usor de facut, ba chiar imposibil la acel moment. Am mai discutat apoi ceva vreme despre viata si trairi, iar concluzia ce se formase era ca ea acceptase sfatul meu ca pe o posibilitate, insa nu in totalitate, avand indoieli foarte mari. Am mai avut discutii si intalniri, si treptat treptat i-am mai expus alte detalii din vizualizarile mele, ca sfaturi in completare la cel initial. Iar acum in prezent, ea traieste asa cum am vizualizat-o eu prima oara. Ea stia deja inauntrul ei unde trebuia sa ajunga, dar nu vizualizase asta, lucru care o facea nesigura si i se parea imposibil. Ce anume am facut eu? Mai nimic! (da stiu acum radeti, dar chiar asa si este!). Tot ceea ce am facut eu este sa ii deschid usa spre drumul respectiv, daruindu-i vizualizarea, care in fond tot a ei era. Cum adica era a ei? Este foarte simplu. Un om atunci cand isi povesteste problemele de fapt el isi expune dorintele prin felul in care se deschide si vorbeste despre ceea ce il deranjeaza. Si in acel moment daca esti destul de atent si deschis tu primesti indirect ceea ce el vrea de fapt chiar din momentul in care acesta doar vorbeste despre acele lucruri, si nu isi exprima ceea ce ar vrea de fapt. Omul de cele mai multe ori, nu stie ce vrea atunci cand e intrebat. Asculta ce spune despre toate celelalte lucruri si printre randuri se intelege perfect ceea ce el isi doreste.

Cei din jurul nostru de fapt sunt oglinzi ale noastre. Unele perfect netede altele mai distorsionate, asta depinde de cat de puternica din punct de vedere energetic este acea persoana. Iar aceasta se vede in modul ei de viata, daca are integritate si echilibru, si nu oscileaza intre extreme. Si de asemenea conteaza si cat de apropiat este de tine in viata de zi cu zi, acea persoana, dar si cat de mult contati pentru acea persoana. Oricum ar fi, fiecare dintre noi, in mod individual, stim ce este mai bine pentru noi, dar depinde de noi sa decodificam toate mesajele ce ne sunt transmise de sufletul nostru prin altii.

Se stie ca sufletul este energie, lumina, si iubire, puritatea absoluta prin urmare. Imaginati-va ca fiecare dintre voi reprezinta o mica parte din soare, o mica stea, si cei din jur sunt oglinzi. Lumina pe care voi o emanati, se reflecta in aceste oglinzi, in unele mai perfect, in altele mai putin perfect, iar aceasta lumina se intoarce inapoi la voi. Depinde de voi daca vreti sa fiti o alta oglinda perfecta pentru ceilalti, sau daca vreti sa fiti aproape ca o piatra, ce nu reflecta lumina deloc. Acest lucru nu ii va afecta numai pe ceilalti, ci si pe voi insiva. Deoarece daca alegeti sa fiti o oglinda perfecta, inseamna ca ati reusit sa decodificati mesajul transmis de sufletul vostru, si timpul si energia voastra este folosita in scop util.

Multi spun: "Nu avem nevoie de lucruri din afara sa ne regasim si sa evoluam personal, totul se afla in noi". Este foarte adevarat. Insa ca toate invataturile exista si o pacaleala in aceasta. De ce? O invatatura este vizibila si inteligibila pentru cine are ochi sa o citeasca. Iar in aceasta invatatura este si un joc in sine. Totul se afla in noi asa este, dar pentru ca noi sa intelegem ce se afla in noi, avem nevoie de o oglinda ca sa putem privii in noi, si ce rol mai bun poate indeplinii o oglinga decat celelalte fiinte din jurul nostru? Aici este smecheria! Altfel, ganditi-va... de ce ar mai exista maestrii si ucenici, invatatori si elevi, si insasi drumul cunoasterii? Trebuie sa fim propriul nostru invatator si elev in acelasi timp, si pentru asta avem nevoie de ceilalti.

Ce inseamna libertatea?


Fiecare are o notiune diferita pentru libertate, la fel cum are si pentru alte lucruri. Dar asta este pentru ca am permis altora sa spuna ca suntem diferiti. Noi, oamenii, suntem atat de identici, incat este pur si simplu o neglijenta asupra noastra sa credem ca suntem diferiti. Orice om vrea sa nu fie singur, orice om isi doreste un suflet aproape alaturi de care sa mearga pe drumul vietii. In societatea actuala, este inca valabila, asa cum s-a format, ideea ca o femeie apartine unui barbat si invers. Si de ceva timp se raspandeste din ce in ce mai mult o expresie in antagonism cu aceasta, si anume ca nimeni nu apartine nimanui decat lui insusi, ca acest lucru este unul abuziv si negativ. In acesta expresie este iarasi un joc de cuvinte. Sa privim in profunzime. Evident, toata lumea vrea sa fie libera, insa la fel de mult toata lumea vrea un partener cu care sa se imbine perfect in toate si care sa ii fie alaturi si sa fie alaturi de acea persoana deasemenea. Echipa perfecta. Barbatul si Femeia, asa cum trebuie sa fie. Prin urmare, pentru a reusi sa intelegem si sa expunem mai bine aceste doua expresii care aparent sunt in antagonism, trebuie sa privim dincolo de forme, si sensul lor la prima vedere. Evident ca nimeni nu apartine nimanui sub sensul de posesiune/proprietate. Dar ce poate fi mai frumos decat sa apartii ACELEI persoane? Am folosit intentionat cuvantul in mod repetitiv. A apartine cuiva, in forma iubirii pure si neconditionate, inseamna de fapt, devotament, loialitate, respect, admiratie. Inseamna sa nu ai nici un fel de dorinta in afara ariei sufletului caruia esti devotat, de a vedea , atinge, mirosi, sau simti alte persoane (in mod fizic) sau alte suflete.

Cand exista pur si simplu detasarea asta, si ispita nu are efect asupra ta, atunci poti fi sigur ca esti indragostit in mod pur si neconditionat. Mai ales daca inauntrul tau nu se dezvolta gelozia si invidia, in momentul in care cel iubit este inca influentat de ispita din jur. Evident ca daca iubesti asa, nu prezinti aceste sentimente. Si acum te intrebi cum poti fi detasat si relaxat cand cel iubit este inca prada ispitei momentului? Nu esti, dar nici nu esti agitat, este pur si simplu sentimentul ca ai o problema, ca ceva tie iti lipseste, si cel iubit cauta acel lucru in alta parte. Se manifesta ca o tristete, insa e mult mai profund de atata. Un suflet intelept intelege ca atunci cand aceasta situatie apare, problema este tot la el, deoarece partenerul lui ii este o oglinda. Nu are sens sa caute vina in partener sau in cealalta persoana. Deasemenea, asa cum partenerul supus ispitei este oglinda celuilalt, asa si cel ce e liber de ispita este oglinda celuilalt. Prin urmare daca cel ce e liber de ispita, nu se manifesta prin gelozie, furie, ci din contra prin iubire, celalalt are o problema. Iar raspunsul plin de iubire al acelui suflet este foarte sugestiv, deoarece iubirea este libertate. Mesajul este simplu, deci, i se arata exact unde greseste. Asa cum celui liber de ispita i se arata faptul ca poate nu manifesta destula sexualitate, destula iubire, sau destula liniste. De aceea sufletul acesta alege sa raspunda cu toate 3, pentru ca realizeaza nu poate sti care este cauza si daca este numai una, deci alege sa se creasca pe sine prin asta, sa evolueze.

Libertatea despre care vorbesc, se afla in imbinarea perfecta a doua suflete, care nu necesita nimic altceva din afara decat propriul lor suflet si legatura cosmica ce exista intre ele. Aceasta legatura, transcende notiunea de gelozie, furie, ispita, este pur si simplu imaginea iubirii, a contopirii perfecte dintre masculinitate si feminitate. Doua lucruri identice dar din care izvoresc lucruri diferite.

Pentru a intelege mai bine aceasta libertate, voi expune ce reprezinta fiecare parte.
Feminitatea este izvorul iubirii, in timp ce masculinitatea este izvorul fortei. Amandoi tintesc spre intelepciune pe care o pot atinge separat, dar si impreuna, si aceasta modalitate din urma este insasi uniunea lor. Nu se pot unii daca amandoi nu urmaresc intelepciunea si nu o aplica in ei insisi si in celalalt. Femeia fiind izvorul iubirii este cea care va primii forta prin faptul ca va stii sa daruieasca mereu iubire neconditionat. Barbatul fiind izvorul fortei este cel care va daruii mereu forta neconditioant prin faptul ca va stii sa primeasca mereu iubire. Femeia primeste forta doar daca barbatul stie sa primeasca iubire, iar barbatul primeste iubire doar daca femeia stie sa primeasca forta. Este o actiune reciproca. De aceea ei sunt facuti sa fie doua jumatati. In esenta masculinitatii, iubirea barbatului este insasi forta ce i se ofera femeii. In esenta feminitatii, forta femeii este insasi iubirea ce i se ofera barbatului. Deci iubirea inseamna forta pentru o femeie si forta inseamna iubire pentru un barbat. Cand spun inseamna ma refer la ce are nevoie de fapt: femeia de forta si barbatul de iubire, iar prin acest lucru ei au nevoie unul de celalalt pentru a completa si realiza chiar sensul vietii. Prin aceasta unire de suflete in eternitate, se creeaza o lumina absoluta, perfecta, iubirea, forta, si viata in toata esenta ei. Deci, prin urmare, unirea nu inseamna decat libertate. Deoarece viata este libertate. Cred ca in momentul in care oamenii vor ajunge sa inteleaga asta, nu vor mai avea nevoie de bucati de hartie sa "dovedeasca" ca se iubesc, nu vor mai avea nevoie sa se simta liberi prin schimbul de parteneri, nu vor mai avea nevoie sa simta gelozia pentru a indrepta slabiciunea fata de ispita din ceilalti. Fiti iubire, fiti liberi, si permiteti-va sa fiti intelepciune, alaturi de sufletul ce va completeaza.

Probabil acum, multi va spuneti "Dar acea persoana perfecta pentru mine nu exista". Nu exista atata timp cat voi va permiti sa credeti asta. Vreti sa simtiti sensul vietii in toata esenta ei? Creati-va acea persoana prin faptul ca sititi sigur ca exista. Totul este posibil, atrageti acel suflet capabil sa inteleaga al vostru suflet, prin hotarare si integritate. Doar asa veti reusii sa cunoasteti sufletul vostru pereche. Dar despre asta voi vorbi mai pe larg intr-un alt articol. Intre timp...

Fiti liberi, unindu-va cu iubirea din voi si din celalalt.

Cand va veti amintii ce inseamna asta ( deoarece se afla deja in voi ), nu exista cuvinte pentru a descrie sensul ce il va capata viata voastra atunci.